Maitreyi

„Maitreyi” este un roman scris de Mircea Eliade și publicat inițial în anul 1933. Opera este inspirată din experiența autorului, care a trăit, pentru o perioadă, în Bengal. Ea face parte categoria romanelor subiective, dar și din cea a romanelor exotice. „Maitreyi” este, totodată, un roman al experienței, precum și unul erotic, întrucât subiectul principal este reprezentat de povestea de dragoste care se naște între Allan, un tânăr englez, și Maitreyi, o adolescentă bengaleză.

Caracterizare directă

Maitreyi este protagonista feminină a romanului cu același nume, scris de Mircea Eliade. Ea este caracterizată în mod direct, atât prin autocaracterizare, cât și de către autor și de către alte personaje. Are șaisprezece ani și este fiica inginerului Narendra Sen, care-l găzduiește pe Allan, personajul-narator, în timpul șederii acestuia în Bengal.

Narendra Sen, tatăl fetei, este mândru de ea și o consideră un „copil-minune”, așa cum declară personajul-narator în prima jumătate a romanului. Ea are numeroase talente, printre care se numără și scrierea versurilor: „― Nu știi că Maitreyi scrie versuri? mă întrebă, foarte mândru, inginerul”. Profunzimea gândirii și a spiritului tinerei sunt accentuate de către tatăl acesteia, când, cu mândrie, el îi explică lui Allan: „― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse.”, după care adaugă: „― Nu prea au înțeles-o toți, răspunse inginerul. A fost prea profundă, a vorbit de lucruri prea intime: despre creațiune și emoție, despre interiorizarea frumosului, și publicul n-a putut-o urmări întotdeauna.”.

Mai întâi de toate, însă, Maitreyi este privită prin ochii personajului-narator, de care se și îndrăgostește. Deși, la început, acesta susține că fata îi este „indiferentă”, el ajunge s-o considere „cea mai talentată și enigmatică fată din câte am cunoscut […]”. Inițial, profunzimea ei, alături de preocupările ei nobile, care o diferențiază de alte fete din Occident, ...