Personajele cele mai importante ale romanului Maitreyi de Mircea Eliade sunt Allan, Maitreyi, Narendra Sen și Chabu.
Allan este personajul principal, precum și personaj narator, și face parte din tipologia îndrăgostitului analitic. El este tânărul englez venit în India pentru a munci, însă se îmbolnăvește de malarie, iar după acest episod ajunge în casa lui Narendra Sen și astfel o cunoaște pe Maitreyi.
Un alt personaj principal al romanului este Maitreyi.
Narendra Sen este tatăl Maitreyiei și inginerul bengalez care se oferă să-l găzduiască pe Allan. Acesta este și cel care pune capăt poveștii de iubire dintre cei doi protagoniști.
Află mai multe despre personajele romanului lui Eliade și învață să scrii o caracterizare corectă folosind materialele de mai jos, dar și citind eseul Particularități de construcție a unui personaj, care conține detalii despre personajul principal feminin.
Aici poți citi un fragment din caracterizarea personajului principal:
Mai întâi de toate, însă, Maitreyi este privită prin ochii personajului-narator, de care se și îndrăgostește. Deși, la început, acesta susține că fata îi este „indiferentă”, el ajunge s-o considere „cea mai talentată și enigmatică fată din câte am cunoscut […]”. Inițial, profunzimea ei, alături de preocupările ei nobile, care o diferențiază de alte fete din Occident, îl irită pe Allan. Fiindcă n-o înțelege și tânăra îl face să se simtă inferior, el își amintește: „Maitreyi mi se părea mândră și disprețuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant și puțin răutăcios”.
Prin felul ei de a fi, Maitreyi îl determină pe Allan să înțeleagă cât de superficial este, de fapt. Totuși, prin legătura cu ea, protagonistul evoluează semnificativ. Dacă, inițial, o consideră o distracție, mai apoi, el observă că fata „nu e numai o fecioară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie.”, adăugând că „Visează un bărbat excepțional, deasupra sentimentelor și sentimentalismului”, iar „Atitudinea mea o enervează.”. O găsește „ispititoare” și „neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă”: „Maitreyi vine mereu în camera mea, vine fără nici un motiv și întotdeauna insinuează sau provoacă. Pasiunea o face frumoasă. Senzual, carnal, e peste fire de ispititoare”.
„Suflet nepătruns și neînțeles”, ea nu este conștientă de efectul pe care-l are asupra lui Allan. Este marcată de mentalitatea colectivă privind diferențele rasiale și se consideră mai puțin frumoasă decât oamenii albi. Remarcăm acest lucru în timpul unei conversații cu Allan, când replica ei este: „[...] Sunteți foarte frumoși. Și eu aș vrea să fiu albă, nu se poate asta, nu e așa?”.
Caracterizare indirectă
În mod indirect, trăsăturile personajului reies din: mimică, vorbe și fapte. Întrucât narațiunea este subiectivă, nu avem acces la gândurile fetei, ea fiind privită din perspectiva personajului-narator. Allan se îndrăgostește de ea, iar cititorul devine martorul acestui proces, desfășurat treptat.
În ciuda reticenței inițiale, protagonistul nu rămâne pentru multă vreme imun la șarmul bengalezei, o tânără carismatică și inteligentă: „Vorbea o englezească fadă și corectă, de manual, dar, de câte ori începea să vorbească, și eu, și Lucien nu ne puteam opri să n-o privim; parcă ar fi chemat vorbele ei!”. Conștientă de propria valoare, atât la nivel spiritual, cât și intelectual, Maitreyi își ascunde uneori adevăratele gânduri și sentimente în spatele formalităților și al politeții: „de câte ori ascultă atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimântată.”.
