Secvențe reprezentative

„La țigănci” este o nuvelă fantastică, scrisă de Mircea Eliade în anul 1959, în timp ce autorul se afla în Franța, la Paris. Patru ani mai târziu, în 1963, ea a fost publicată în volumul de nuvele al lui Eliade, dar abia în 1967 a apărut și în țara noastră, în paginile revistei „Secolul 20”. Apariția nuvelei într-un volum românesc a avut loc în anul 1969, în „La țigănci și alte povestiri”.

Opera se împarte în aproximativ opt secvențe narative, numărul acestora depinzând de criteriile în funcție de care el se decide. Tema principală este reprezentată de anularea limitelor timpului și spațiului, așa cum sunt ele percepute de către ființa umană. Protagonistul face, așadar, trecerea dinspre profan către sacru, mitic, îndreptându-se spre o dimensiune aspațială și atemporală.

Având în vedere tema principală, câteva dintre secvențele nuvelei sunt deosebit de reprezentative. Astfel, prima secvență stabilește contextul planului real și identitatea protagonis...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in