Comentariu

Mircea Cărtărescu este cel mai de seamă poet optzecist de factură postmodernistă, supranumit de către criticul literar Eugen Simion „liderul noii generații de poeți”. Mediul său de inspirație este reprezentat de realitatea înconjurătoare, iar sursele sunt foarte diverse, pentru că, în concepția scriitorului, „totul” poate deveni poezie. Manifestă predilecție pentru poemul ironic, imaginativ, care nu respectă canoanele punctuației și ale ortografiei.

Una dintre operele reprezentative ale autorului este „Iarna”, poezie publicată în volumul de versuri „Nimic. Poeme (1988-1992)”. Opera este un poem de atmosferă, plasat într-un anotimp frecvent evocat, iarna. În această creație artistică, starea eului poetic nu este una detașată, întrucât acesta se regăsește într-un spațiu restrâns, o bucătărie asupra căreia se răsfrânge atmosfera specifică iernii de afară. Poetul recompune, în cadrul textului, elementele lumii reale, așa cum erau cândva, astfel încât să transmită cititorului un ciudat sentiment de înstrăinare și de tensiune. Așa cum reiese din versul „și suntem unul sigur”, eul liric simte nevoia de a se regăsi în mediul din jurul său, cu precădere în ființa iubită.

În ceea ce privește încadrarea în curentul literar, p...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in