Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu este poet, prozator, critic literar și publicist, fiind unul dintre cei mai cunoscuți și bine cotați scriitori români la ora actuală.

Mircea Cărtărescu | Opere | Materiale Liceunet

  • Levantul
  • Poema chiuvetei

Mircea Cărtărescu | Opere

Operele lui Mircea Cărtărescu au fost traduse în engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară, precum și în multe alte limbi.

1. Proză

  • Orbitor. Aripa stângă, 1996
  • Orbitor. Corpul, 2002
  • Orbitor. Aripa dreaptă, 2007
  • Travesti, 1994
  • Enciclopedia zmeilor, 2005
  • Gemenii, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • REM, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Mendebilul, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Frumoasele străine, 2010
  • Fata de la marginea vieții - povestiri alese, 2014
  • Solenoid, 2015

2. Poezii

  • Faruri, vitrine, fotografii..., 1980
  • Poeme de amor, 1983
  • Totul, 1985
  • Levantul - poem epic, 1990
  • Dragostea. Poeme, 1994
  • 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, 2003
  • Nimic. Poeme, 2010

3. Eseuri

  • Visul chimeric, 1992; 2011;
  • Postmodernismul românesc, 1999
  • Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, 2002
  • De ce iubim femeile, 2004
  • Baroane!, 2005
  • Ochiul căprui al dragostei noastre, 2012
  • Peisaj după isterie, 2017

Mircea Cărtărescu | Date despre autor

Născut în data de 1 iunie 1956 în București, Cărtărescu face parte din generația scriitorilor optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu. Cu toate acestea, în anii studenției, Mircea Cărtărescu a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu.

În anul 1999, Cărtărescu obține titlul de doctor în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc. Debutul său literar s-a realizat cu poezii la Cenaclul de Luni, precum și în „România Literară” în anul 1978, și în volum în antologia „Aer cu diamante”. A debutat în anul 1980 cu volumul individual „Faruri, vitrine, fotografii” la editura „Cartea Românească”. A mai publicat varii volume, între care se remarcă „Poeme de amor” sau „Totul”.

Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. Începând cu anul 1991, Cărtărescu este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este numit conferențiar la aceeași catedră.

În anul 1989 devine redactor la revista „Caiete critice”, iar între 1994 și 1996, a predat literatură română ca profesor în Universitatea din Amsterdam. În 1995 este distins cu premiul pentru poezie al revistei „Ateneu”.

Un proiect care se remarcă prin originalitate, conform unor critici, sau dimpotrivă, prin lipsa acesteia (conform altor critici literari), este „Levantul”, o epopee postmodernă scrisă de Mircea Cărtărescu după formula epopeilor clasice ale literaturii române. Această lucrare adoptă un ton ironic, trimițând la istoricii romantici naționaliști din secolul al XIX-lea.

În volumul „Visul”, Cărtărescu experimentează cu elemente de literatură fantastică. Ultimul său mare proiect editorial, trilogia „Orbitor”, conține volumele „Aripa stângă”, „Corpul” și „Aripa dreaptă”.

Mircea Cărtărescu
Produsele noastre pentru Mircea Cărtărescu