Orb sărac

„Orb sărac” este cea de-a opta povestire inclusă în volumul intitulat „Hanu Ancuței”, semnat de Mihail Sadoveanu. Povestirea se încadrează într-o specie aparte, definindu-se drept o portretizare prin intermediul narațiunii. Volumul „Hanu Ancuței” a fost publicat pentru prima dată în anul 1928. Textul de față se definește drept „povestire în ramă”, întrucât el este inclus, alături de alte opt astfel de texte, într-o povestire-cadru.

Narațiunea începe prezentând cum dinspre carele negustorului lipscan, Dămian Cristișor, se îndreaptă către han o babă și un moșneag. Femeia pășea înainte, ghidând astfel pașii bătrânului rămas în urma ei, întrucât era orb. Părea că-l trăgea după ea cu o sfoară, însă bătrânul era deprins cu toate acestea, obișnuit fiind cu condiția sa.

Comisul Ioniță insistă din nou să fie ascultat, fiindcă urmează să spună o povestire mai frumoasă decât tot ce auziseră drumeții. Auzind acestea, moșneagul este de acord să cânte din cimpoi, „ca să meargă vinul mai bine”. Așadar, bătrânul le cânta vocal, acompaniindu-se cu cimpoiul, balada „Miorița”. Adunarea de călători din han a fost impresionată până la lacrimi de cântecul moșneagului. Atunci, bătrânul începe a povesti motivul pentru ca...