Balaurul

„Balaurul” este cea de-a treia povestire inclusă în volumul intitulat „Hanu Ancuței”, semnat de Mihail Sadoveanu. Volumul a fost publicat pentru prima dată în anul 1928. Textul de față se definește drept „povestire în ramă”, întrucât el este inclus, alături de alte opt astfel de texte, într-o povestire-cadru.

Acțiunea are loc la Hanu-Ancuței, unde călătorii ce veneau din „Țara de jos” se îndreptau spre Moldova încărcați cu vin, în urma recoltei îmbelșugate de struguri. Hanul era situat pe malul Moldovei, la o răscruce de drumuri. Asemănat cu o cetate, era bine protejat de tâlhari. Călătorilor le făcea plăcere să se așeze la masă în jurul focului, povestindu-și aventurile unul altuia. Astfel, „Hanu Ancuței” a devenit un adevărat simbol al socializării spontane dintre drumeții aventurieri cu poftă de comunicare.

Povestirea „Balaurul”, este narată de către Moș Leonte, în postura de narator-martor. Acesta insistă că a văzut „balaurul” pe vremea când avea douăzeci de ani și învăța meserie de la tatăl său, pentru a  deveni „vraci și zodier”.

Conform celor istorisite de Moș Leonte, cu ceva timp în urmă, în satul Tupliați, a trăit un boier notoriu, numit Năstasă Bolomir. Descrierea boierului corespunde întocmai lui Barbă-Albastră,...