Modul în care se reflectă o temă într-o povestire studiată

Eseul redactat de către profesorii noștri de limba și literatura română răspunde la cerința de a scrie un eseu despre modul în care se reflectă o temă în povestirea „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.

Tema evocării unei lumi apuse nu poate fi pe deplin înţeleasă fără raportarea la viziunea despre lume a autorului. Volumul lui Sadoveanu nu poate fi încadrat cu exactitate într-un anumit curent literar, elementele realiste îmbinându-se cu cele romantice. Totuşi, preferinţa pentru evocarea trecutului îndepărtat este o caracteristică a sămănătorismului. Viziunea idilică asupra vremurilor apuse este evidentă în acest volum de povestiri, naratorul anonim evocând, prin poveştile reunite în cadrul naraţiunii sale, aspecte care ţin de o lume arhaică, plină de neprevăzut. Astfel, timpul are două coordonate: trecutul povestirii, acesta aparţinând naraţiunii-cadru – «într-o toamnă aurie» – şi trecutul povestit, specific fiecărei naraţiuni spuse de drumeţii de la han. În Fântâna dintre plopi întâmplările povestite de Neculai Isac au avut loc cu peste douăzeci şi cinci de ani în urmă, în tinereţea protagonistului care, în momentul povestirii, era «om ajuns la cărunţeală».”

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in