Eseu

„Hanu Ancuței” este dovada talentului de povestitor al lui Sadoveanu, care a creat o povestire în ramă de o complexitate impresionantă. Întrucât această operă se numără printre cele pe care trebuie să le citești pentru examenul de Bacalaureat, am conceput eseul de mai jos pentru a te ajuta să îți însușești cât mai repede și mai eficient informațiile de care ai nevoie. Eseul cuprinde date despre operă, semnificația titlului, tema operei, informații despre personaje, elemente de structură și compoziție, dar și un rezumat pe scurt al povestirilor.

Totuși, dacă ai nevoie de mai multe informații despre acest text, îți recomandăm să citești și eseurile: tema și viziunea despre lume, particularitățile povestirii, modul în care se reflectă o temă sau particularități de construcție a unui personaj, întrucât acestea au fost redactate respectând întocmai reperele menționate în cerința de la Bacalaureat.

Eseu

„Hanu Ancuței” este o colecție de povestiri în ramă, scrise de Mihail Sadoveanu și publicate pentru prima dată în anul 1928, în volumul cu același nume. Utilizând tehnica povestirii în ramă, Sadoveanu se apropie de folclor, întrucât această manieră de a istorisi este veche, cu o lungă și bogată tradiție. Atașamentul scriitorului pentru aceste elemente este evidențiat de opera de față, unde atât limbajul folosit, cât și tematicile și personajele se regăsesc în multe alte creații folclorice.

Titlul operei denumește elementul unificator al tuturor povestirilor cuprinde în cadrul acesteia. Astfel, la Hanul Ancuței se întâlnesc oameni de toate felurile, provenind din medii și domenii de activitate diferite, care își istorisesc experiențele cu ocazia vizitelor pe care le fac. Hanul devine un punct al întâlnirii dintre real și imaginar, fiind prezentat și în postura de loc mitic, fabulos, astfel încât, personificat, pare a deveni el însuși un personaj al operei. La hanul Ancuței, pare că nimic nu se modifică, în ciuda realităților mereu schimbătoare din afara acestuia.

„Hanu Ancuței” cuprinde varii povestiri cu tematici secundare diverse, însă tema principală a volumului ca întreg este nevoia și dorința de comunicare dintre oameni. Așadar, oricât am fi de diferiți sau îndepărtați unii de ceilalți, întotdeauna vom avea de învățat unii de la alții, iar fascinația povestirilor provenite din alte medii, de pe alte meleaguri, va dăinui cu siguranță. Experiențele trăite și natura noastră similară ne va uni întotdeauna (nu degeaba se află hanul „la răscruce de drumuri”), lumea fiind un loc mult mai restrâns decât o percepem noi, din postura de simpli oameni.

Compus din nouă povestiri separate (dar unite de elementul comun care dă și titlul operei: hanul Ancuței), volumul are structură de tip mozaic. Cea dintâi povestire, intitulată „Iapa lui Vodă”, are ca temă principală relația dintre omul de rând și autoritate. Este istorisită de către un răzeș de la Drăgănești numit Ioniță „comisul”, aflat între două vârste. Deși sosise la han călare pe un cal pricăjit, era foarte mândru de faptul că animalul se trăgea dintr-o iapă pe care o privise cu admirație chiar și Vodă Mihalache Sturza.

Cea de-a doua povestire din volumul „Hanu Ancuței” poartă numele „Haralambie”, având ca temă principală haiducia. Ea este istorisită tot la han, precum toate celelalte opt povestiri, spusă fiind de un călugăr pe nume Gherman. Proaspăt venit de la munte, acesta poposește la han, îl oprește pe Ioniță de la...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in