Ucenicia lui Ionuț

Trilogia „Fraţii Jderi”, scrisă de Mihail Sadoveanu, cuprinde romanele „Ucenicia lui Ionuţ” (1935), „Izvorul-alb” (1936) şi „Oamenii Măriei sale” (1942). Aceasta prezintă epoca domniei lui Ştefan cel Mare, între anii 1469 şi 1475. Prin urmare, opera „Frații Jderi” este considerată o epopee (un amplu poem epic ce relatează fapte eroice, îmbinând datele istorice cu elemente fictive și de legendă).

Primul volum conține șaptesprezece capitole și începe cu descrierea amplă a hramului de la Mănăstirea Neamț (Înălțarea Domnului). Despre această mănăstire se știe că a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al cincisprezecelea. Primul capitol evidențiază legătura dintre voievod și mulțime, care așteaptă nerăbdătoare sosirea acestuia, într-o atmosferă de satisfacție și echilibru. Țara beneficiază de drumuri așezate, dregătorii, iar proprietățile sunt asigurate prin danii și urice. 

Apoi, cititorul face cunoștință cu Ionuţ Jder, care dă de veste cum că alaiul domnesc se apropie. Un alt personaj care intră în scenă în acest moment este Nechifor Căliman. Acesta istorisește multe întâmplări, printre care și asasinarea lui Bogdan (tatăl voievodului), de către Petre Aron, fratele său. Din poveștile bătrânului staroste, istorisite cu umor, aflăm despre războiul lui Ştefan cel Mare „cu această ţară fără rânduială”, unde poruncesc mai mulţi stăpâni, creând, astfel, haos. Tot acum se clarifică anumite informații cu privire la vechiul conflict între domnitor și boieri.

În centrul narațiunii...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in