Izvorul alb

„Izvorul Alb”, cel de-al doilea volum al trilogiei „Frații Jderi”, este considerat a fi romanul cunoaşterii magice. Acesta reprezintă continuarea primului volum și a fost publicat de Sadoveanu în anul 1936. În centrul acțiunii trilogiei se află epoca lui Ştefan cel Mare, deşi titlul se referă la familia Jderilor, ai cărei membri devin, pe rând, personaje de prim-plan.

În volumul de față se înmulţesc credinţele mitice, întărite, printre altele, de dimensiunea fantastică pusă pe seama unor supuşi ai domnitorului (precum fraţii Căliman, feciorii starostelui Nechifor Căliman, Onofrei, zis „Sfarmă – Piatră” şi Samoilă „Strâmbă – Lemne”). Acestea amintesc de eroii magici din basmele populare românești. 

La sfârşitul anului 1471, cetatea Sucevei este zguduită de un cutremur, pe care domnitorul îl înțelege ca semn al voinţei divine de a se porni războiul religios împotriva turcilor: „A detunat în fundul pământului şi s-a dat zvon în înălţime, pentru ca să nu mai întârzie Domnii şi Împăraţii; să nu se mai desfrâneze în lene, ci să purceadă împotriva lui Antihrist război pentru credinţa dreaptă”.

Ștefan cel Mare organizează o vânătoare la „Izvorul Alb”, aceasta luând forma unui ritual de iniţiere. Pelerinajul domnesc ilustrează motivul căutării, al soluţiilor de împlinire, atât a unui destin individual (cel al domnitorului), cât şi al celui colectiv (al Moldovei). Ștefan cel Mare este prezentat în postura exploratorului. Astfel, pentru clarificarea sensurilor prezentului şi viitorului, se impune elementul contopirii cu trecutul. Această contopire se realizează prin cufundarea în natură și identificarea cu aceasta....

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in