Rezumat pe capitole
Romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, a fost publicat pentru prima dată în anul 1930. Opera se bucură de o complexitate deosebită, definindu-se atât ca roman tradiționalist și realist, cât și ca bildungsroman. Inspirat de balada „Miorița”, al cărei nucleu epic îl preia Sadoveanu, romanul „Baltagul” face referire la tema loialității, a împlinirii destinului și la cea a căutării și aflării adevărului în vederea realizării justiției.
Narațiunea este împărțită în șaisprezece capitole și se deschide cu o povestire de tipul celor „în ramă”. Astfel, cititorul face cunoștință cu protagonista romanului, Vitoria Lipan, care trăiește în satul Măgura, în zona Munților Tarcăului, împreună cu familia ei. Vitoria și Nechifor au doi copii: Gheorghiță și Minodora, care începuse o relație cu fiul dascălului din sat, deși Vitoria dorea un alt destin pentru fiica ei. Femeia își amintește o poveste pe care soțul ei, Nechifor Lipan, obișnuia să o spună la nunți. El istorisea cum Dumnezeu a dat fiecărui neam câte un element definitoriu: a dat țiganului cetera, germanilor, șurubul, evreilor, banii, rușilor, beția, adăugând că boierii (categorie socială, nu popor) primiseră ticăloșia. Muntenilor, care ajunseseră ultimii la această împărțeală, Dumnezeu le-a oferit „o inimă ușoară”, femei frumoase și conviețuirea pașnică împreună cu alte nații.
Capitolele I-V
Cel dintâi capitol explică motivul pentru care Nechifor Lipan nu este prezent în narațiune decât prin amintirile soției lui. Acesta plecase la Dorna să cumpere niște oi, dar încă nu se întorsese. Cel de-al doilea capitol înfățișează episodul cu cântatul cocoșului pe prispă întors către exterior, interpretat drept un semn de rău augur. În capitolul al treilea, când are un vis premonitoriu legat de bărbatul ei (îl visase călare, cu spatele la ea, îndreptându-se către asfințit la o „revărsare de ape”), Vitoria se îngrijorează și cere sfatul preotului, apoi pe cel al unei ghicitoare (în capitolul al patrulea). Ambii, precum și bătrânele din sat, sugerează faptul că Nechifor avea o aventură cu o altă femeie, acesta fiind motivul întârzierii lui. Cel de-al cincilea capitol înfățișează încrederea Vitoriei în Nechifor, precum și tăria de caracter a femeii, care nu se lasă influențată de vorbele răutăcioase ale sătenilor. Când Gheorghiță se întoarce cu oile de la apa Jijiei, Vitoria decide să plece împreună cu el în căutarea adevărului despre ceea ce se petrecuse cu Nechifor. Ajunși la mănăstirea Bistrița, ei sunt îndemnați de către părintele Visarion să meargă la Piatra, unde aveau să se a...