Rezumat

„Scrisoarea I” este o meditație filozofică asupra destinului uman, publicată de către Mihai Eminescu la sfârșitul secolului al XIX-lea. Această creație de factură romantică deschide seria celor cinci scrisori eminesciene, îmbinând armonios teme romantice precum condiția omului de geniu în lume, cosmogonia, trecerea ireversibilă a timpului. Inspirat de filozoful german Schopenhauer, Eminescu așază la baza poemului său imaginea „bătrânului dascăl”, care, fiind un geniu, are o soartă nefericită într-o societate mediocră și superficială.

Din punct de vedere compozițional, poemul eminescian este structurat în cinci tablouri, fiecare parte fiind încărcată de teme, motive și simboluri romantice, de a căror interpretare depinde descifrarea mesajului poetic. Creionarea celor cinci tablouri ilustrează măiestria poetului, iar simetria este asigurată de imaginea lunii, aceasta dominând primul și ultimul tablou.

Primul tablou

În primul tablou al „Scrisorii I” este pusă în lumină tema timpului bivalent. Astfel, omul muritor este supus timpului ireversibil „Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare”, ceasornicul fiind cel care măsoară curgerea nestăvilită a timpului omenesc. Luna, astrul tutelar al nopții, favorizează scoaterea amintirilor din neclintirea unui timp etern, fără curgere: „Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate”. Trecerea de la timpul ireversibil la cel universal, etern este sugerată de motivul visului – „le simțim ca-n vis pe toate” – , acesta din urmă ștergând limitele dintre cele două universuri temporale.

Al doilea tablou

Cel de-al doilea tablou este mult mai vast, el debutând cu o invocație adresată lunii: „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci;”. Astrul nocturn este resimțit ca fiind un stăpân al lumii terestre, el privind de sus întregul ținut supus pieirii. De la „pustiuri”, „codri”, „valuri”, „țărmuri înflorite” la „frunți pline de gânduri”, luna învăluie în lumina sa cadrul terestru, participând chiar și la frământările omenești. Ulterior, sunt conturate o serie de imagini antitetice, acestea surprinzând ipostaze diferite ale naturii umane: „Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac,/ Când la ziua cea de mâi...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in