Versuri

Versurile poeziei Sara pe Deal de Mihai Eminescu

Sara pe deal buciumul sună cu jale, 
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, 
Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne; 
Sub un salcîm dragă, m-aștepți tu pe mine. 

Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară, 
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, 
Stelele nasc umezi pe bolta senină, 
Pieptul de dor, fruntea de gînduri ți-e plină. 

Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, 
Streșine vechi casele-n lună ridică, 
Scîrțîie-n vînt cumpăna de la fîntînă, 
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă. 

Și osteniți oameni cu coasa-n spinare 
Vin de la cîmp; toaca răsună mai tare, 
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, 
Sufletul meu arde-n iubire ca para. 

Ah! în curînd satul în vale-amuțește; 
Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbește: 
Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă, 
Ore întregi spune-ți-voi cît îmi ești dragă. 

Ne-om răzima capetele-unul de altul 
Și surîzînd vom adormi sub înaltul, 
Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată, 
Cine pe ea n-ar da viața lui toată?