Text

Crește iarba, mări, iară,

Bătută de vânt de vară

Unde mi-i pădurea rară.

Dar în iarba cea frumoasă

N-a intrat vrodată coasă

Unde mi-i pădurea deasă.

De desișul din pădure

Nu s-atinse vro secure.

Cât de naltu-i, cât de mare,

Nicăieri nu vezi cărare,

De și-ar pierde urmele

Ciobănași cu turmele.

La temei de codri deși

Nu-i cărare ca să ieși,

Ci-i rariște de brazi

Și un ochi voios de iaz

Și doi tei ca niște frați,

La tulpină depărtați,

La vârfuri amestecați.

Iar la umbra celor tei

Mi s-arată un bordei,

Frunza cade de pe ei

Scuturată, resfirată,

Pe cărare aruncată.

Iar pe prispă, singurea,

Văduvioară tinerea,

C-un picior îmi legăna

Copilaș înfășățel,

Ce îi râde frumușel.

Și cum codrul se frământă,

Ea își cântă, ea-și descântă,

Legănând dintr-un picior

Îi zicea încetișor:

­ Nani, nani, puișor,

Nani, nani, copilaș,

O poveste spune-ț-aș,

O poveste drăgălașă,

Ca să-mi crești voinic în fașă.

Tată-meu era cioban,

Câte clipe-s într-un an

Tot atâția baci avea,

Cu mii turme-alăturea,

Turme mii de mielușele,

Ciobănașii după ele,

Turme mândre și de oi,

Ciobănașii dinapoi

Cu fluiere și cimpoi,

Mai avea de mă pricepi,

Herghelii de cai sirepi,

Ce ca vijeliile

Îi împleau câmpiile,

Îi pășteau moșiile,

Și de-a lungul râurilor

S-așterneau pustiurilor,

Și în valurile ierbii

Pășteau ciutele și cerbii,

Și prin munți pierduți în nouri

Avea cârduri mari de bouri,

Ș-avea munți, ș-avea pădu...