Eseu

„Odă (în metru antic”) este o creație eminesciană de maturitate, înglobând elemente ce aparțin unor varii specii literare: oda, elegia, meditația. Textul aparține etapei de creație eminesciană denumită „etapa reclasicizării”, respectând forma clasică, dar incluzând, între limitele acesteia, elemente romantice. 

Fiindcă opera de față reprezintă una dintre lecturile obligatorii în vederea pregătirii pentru examenul de Bacalaureat, am conceput eseul de mai jos, pentru a te ajuta să înțelegi mai bine textul. Acesta cuprinde, după cum urmează: date despre operă, semnificația titlului, tema operei, elemente de structură și compoziție. limbajul artistic.

Eseu

Publicată pentru prima dată în anul 1884, după aproximativ zece ani de-a lungul cărora a cunoscut unsprezece variante diferite, „Odă (în metru antic) este o poezie ce aparține ultimei perioade de creație eminesciană. Împreună cu „Luceafărul” și „Glossă”, alte două poeme eminesciene, „Odă (în metru antic)” face parte dintr-o trilogie ce-și propune elucidarea condiției omului de geniu.

Titlul operei, „Odă (în metru antic)”, este menit să evidențieze contrastul dintre sensul termenului „odă” (laudă, preamărire), și starea emoțională a eului liric. Acesta simte o melancolie și o tristețe profundă, simțind că însăși existența este chinuitoare, întrucât viața este privită prin perspectiva omului de geniu. Oda este, în același timp, o specie literară ce datează încă din vremea antichității, ea contrastând cu suferința eului liric, un sentiment îndepărtat de extazul și admirația presupuse, în general, de odă.

Tema predominantă a operei este reprezentată de o revelație a eului liric, în legătură cu două mari problematici de natură existențială: iubirea și moartea. Precum a remarcat și criticul literar Constantin Noica, aceste două tematici sunt tratate cu o atitudine specifică privind atât cunoașterea, cât și autocunoașterea. Analiza se realizează prin intermediul expunerii relației antitetice dintre atitudinea asup...