Trăsături

Notă: Acest material nu reprezintă rezolvarea simulării examenului de Bacalaureat 2018.

Poemul Luceafărul este amplu, are 392 de versuri, grupate în 98 de catrene, structurate în 4 tablouri, prezentând 2 planuri: terestru-uman, şi universal-cosmic. Cea mai mare creaţie a poeziei eminesciene, este o parabolă (poveste simbolică) a incompatibilității dintre două ființe (superioară-inferioară), care fac parte din două lumi diferite: terestru-cosmic. Eul liric prezintă întâlnirea dintre două lumi diferite, între care nu există posibilitatea comunicării. Intenţia declarată a poetului a fost aceea de a prezenta: destinul geniului, reprezentat de personajul Luceafărul/Hyperion şi destinul fiinţei comune, reprezentat de personajele: Cătălin şi Cătălina.

Teme și motive existente în poem

timpului (individual, universal, condiţia efemeră a omului în relație cu timpul şi în antiteză cu eternitatea universului),
spaţiului (plan uman-terestru şi universal-cosmic),
cosmosului (definită prin motive romantice precum luna, luceafărul, noaptea, cerul, stelele, haosul, geneza, zborul cosmic),
naturii (pastel cosmic, pastel terestru),
iubirii (ilustrată prin ideile specifice: idealul iubirii absolute, incompatibilitatea celor 2 lumi, sacrificiul suprem al geniului pentru împlinirea idealului),
folclorului (evidenţiată prin formulele specifice basmului, cuvinte şi expresii ale limbajului popular, şi idila rustică din tabloul II.),
teme și motive de tip filosofic – dominante, exprimate prin câteva idei:...

Structura compozițională (este alcătuit din 4 tablouri)

Aventura terestră a Luceafărului, povestea fantastică de iubire între cele 2 ființe, cadrul este mixt, comunicarea este indirectă - se realizează în vis
Idila dintre Cătălin-Cătălina: atmosfera este intimă, familiară, cadrul e terestru, comunicarea e directă
Zborul cosmic al Luceafărului...

Specii literare (se îmbină perfect)

Idila pastorală - dragostea dintre Cătălin-Cătălina
Meditația filozofică - numită și drumul cunoașterii în tablou III.
Elegia - tristeţea omului comun pentru neputința de a se înălța către idei superioare, și tristețea Luceafărului...