Caracterizarea Luceafărului

Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, este considerat de mulți dintre reprezentanții criticii literare române drept cea mai remarcabilă operă a poetului. Aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, în almanahul societății literare „România Jună”, urmând ca, peste un an, să apară în cea dintâi ediție a volumului „Poesii”. 

Protagonistul poemului „Luceafărul” este Hyperion, al cărui nume constituie și titlul operei de față. Personaj masculin, individual, principal, el nu există în formă umană, fiind astrul cel mai strălucitor de pe bolta cerească. Luceafărul este caracterizat atât în mod direct, de către autor și alte personaje (cu precădere fata de împărat, Cătălina), cât și în mod indirect, trăsăturile sale reieșind din vorbele, faptele și relația acestuia cu alte personaje.

Hyperion ia parte la o poveste de dragoste atipică, întrucât se îndrăgostește de o pământeană. Aceasta provine dintr-o familie nobilă („din rude mari, împărătești”), fiind corespondenta Luceafărului pe pământ. În Univers, statutul lui Hyperion este superior altor entități, cu excepția Demiurgului, care se situează deasupra lui în ierarhie. Nepotrivirea dintre cei doi îndrăgostiți este cauzată de faptul că fiecare dintre ei provine dintr-o lume ...