Paralelă Fata din grădina de aur

„Fata din grădina de aur” este un basm popular muntenesc ce constituie principala sursă de inspirație pentru bine-cunoscutul poem eminescian „Luceafărul”. Cules de germanul Richard Kunisch și publicat mai apoi, în anul 1861, într-unul din jurnalele sale de călătorie, basmul a fost versificat de către poetul român, care a modificat finalul, contribuind astfel la valorificarea tematicii operei. În anul 1883 a avut loc și prima publicare a poemului „Luceafărul”, în almanahul societății literare „România Jună”. 

Din punct de vedere tematic, ambele opere se concentrează asupra iubirii, precum și asupra destinului tragic al omului de geniu, condamnat la veșnică solitudine. Neputând fi înțeles de către oameni, el nutrește sentimente cărora nu li se poate răspunde pe măsură, din cauza așteptărilor pe care le are din partea unor ființe trecătoare, al căror mod de funcționare este diferit de al lui, atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. Spre deosebire de „Luceafărul”, „Fata în grădina de aur” pune în discuție și tema frumuseții împovărătoare, care marchează scurta existență a fetei de împărat. Deși nu se mai văzuse în lume o frumusețe ca a ei, nimeni nu se putea bucura de vederea fetei, întrucât tatăl său o izolează ...