Figuri de stil

În cazul în care ai nevoie de ajutor pentru a scrie un eseu referitor la ideile poetice pe care Eminescu la prezintă în poezia Luceafărul, aici găsești un eseu cu interpretarea celor mai semnificative figuri de stil și procedee artistice la care autorul apelează pentru a da expresivitate textului.

Poezia „Luceafărul”, al cărei autor este Mihai Eminescu, a fost publicată pentru prima dată cu doar șase ani înainte de moartea scriitorului, în 1883, în almanahul societății literare „România Jună” din Viena. Asemenea altor creații eminesciene, „Luceafărul” abordează tema destinului tragic al omului de geniu, precum și pe cea a iubirii transformatoare și revelatoare.

Inspirat parțial din basmul „Fata în grădina de aur”, „Luceafărul” prezintă povestea a două ființe ce aparțin unor lumi diferite, motiv pentru care destinele lor nu se pot uni. Cu toate acestea, fiecare dintre cele două ființe atinge o mai bună cunoaștere de sine în urma poveștii de dragoste neîmplinite, acceptându-și, în final, condiția.

Poemul se împarte în patru secvențe poetice. De-a lungul acestora, remarcăm limpezimea clasică a limbajului artistic eminescian. Aceasta se obține prin renunțarea la a încărca poemul cu procedee stilistice și imagini artistice, astfel încât cele care sunt utilizate vor avea o semnificație mai profundă. Observăm, așadar, că de-a lungul a 392 de versuri, Eminescu utilizează doar 89 de adjectiv...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in