Critică literară

„Luceafărul” este cel mai cunoscut și mai amplu poem scris de Mihai Eminescu. Publicată pentru prima dată în anul 1883 în Almanahul Societății studențești „România Jună” și în „Convorbiri literare”, opera vorbește atât despre condiția omului de geniu, cât și despre rolul dragostei în ceea ce privește procesul cunoașterii de sine. Cu un an înainte de prima sa publicare, opera a fost citită în cadrul cenaclului literar „Junimea”.

Inspirat din basmul românesc intitulat „Fata în grădina de aur” și publicat de Richard Kunisch într-un jurnal de călătorie la Berlin în 1861, „Luceafărul” a avut parte de aprecierea criticilor literari, care i-au acordat interesul și importanța cuvenite. Astfel, George Călinescu explică procesul prin care mitul ce a dat naștere basmului „a fost simplificat, redus la o antiteză-morală”. El remarcă faptul că „pierderile de substanţă sunt compensate prin tehnica liturgică”, pe când, citind poemul eminescian, Călinescu apreciază nu numai lipsa pierderilor de substanță, dar chiar îmbogățirea înțelesurilor operei. Aceste „îmbogăţiri sem...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in