Condiția omului de geniu

Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, a fost scris în perioada studiilor poetului la Berlin, urmând ca varianta sa finală să fie publicată în „Almanahul”, în 1883. În același an, opera a apărut în singurul volum antum eminescian de poezii, editat de Titu Maiorescu. Cel mai cunoscut poem al autorului, „Luceafărul” abordează teme și subiecte de tip filosofic, printre care se numără și tema romantică a condiției omului de geniu.

Tema principală a operei este reprezentată de destinul tragic al omului de geniu, care apelează la dragoste în vederea materializării idealului împlinirii spirituale. Dragostea pământeană rămâne, însă, o experiență imperfectă, departe de idealurile specifice omului superior, iar încercarea lui de a trăi iubirea în acest fel atrage după sine eșecul.

Spre deosebire de alte opere eminesciene, „Luceafărul” prezintă omul de geniu în multiple ipostaze, acesta fiind, pe rând, cel mai strălucitor astru vizibil pe bolta cerească și Hyperion, un personaj mitologic. Fiul lui Uranus și al Geei (zeița pământului), Hyperion este unul dintre cei șase titani, considerat a fi părintele tuturor stelelor, și adeseori, identificat cu însuși Soarele. Figură divină simbolică, el este considerat fiul Cerului, tatăl S...