Comentariul poeziei Luceafărul de Mihai Eminescu este unul dintre cele mai complexe materiale pe care le poți folosi pentru o pregătire eficientă atât pentru ora de limba română, cât și pentru examenul de Bacalaureat. În cazul în care vei primi cerința de a scrie un rezumat pe tablouri al poemului Luceafărul sau va trebui să demonstrezi că opera lui Mihai Eminescu este o artă poetică ce aparține romantismului, dezvoltând detaliile pe care ți le pun la dispoziție editorii Liceunet, vei reuși să scrii materiale de nota 10.
Introducere
Pentru ca eseul sau comentariul despre poemul Luceafărul să fie notat cu un punctaj cât mai mare, este foarte important ca încă de la început să menționezi perioada istorică în care a fost publicată opera, dar și faptul că poemul este unul de factură romantică. De asemenea, este foarte important ca în introducere să menționezi câteva informații generale despre poezie.
De reținut: o introducere corectă și promițătoare a comentariului va atrage atenția profesorului, iar astfel îți asiguri șansele de a primi punctajul maxim încă din prima clipă.
Exemplu
„Luceafărul” este un poem filosofic și romantic, scris de Mihai Eminescu, fiind considerat de către criticii literari cea mai reprezentativă și complexă creație a autorului, întrucât conține toate temele prezentate în operele eminesciene. Poemul este inspirat din basmul „Fata din grădina de aur” și este de factură romantică nu doar datorită poveștii de iubire impresionante, și a personajelor excepționale, precum Luceafărul sau fata de împărat, ci și datorită motivelor specifice folosite: iubirea, natura, depășirea condiției.
Semnificația titlului
Titlul poemului „Luceafărul” ne face conștienți, încă de la început, de importanța acordată Luceafărului. Încă din titlu putem deduce semnificația astrală a numelui și putem face trimiteri către cultura populară, pentru a afla cât mai multe despre el. Acesta evidenţiază relaţia de opoziţie existentă între lumea eului liric ṣi cea a fetei, antiteza fiind un procedeu des întâlnit în romantism.
Cu alte cuvinte, putem spune că titlul prevestește tema poeziei, contribuind la descifrarea semnificaţiilor acesteia.
Exemplu
Aspirația geniului spre iubirea ideală este o idee esențială în acest poem, titlul susținând această idee prin ilustrarea motivului central al poeziei – Luceafărul. De asemenea, el confirmă alegoria geniului solitar în lume, neînțeles de ceilalți. Substantivul „Luceafăr”, în tradiția românească, reprezintă numele primei stele (planeta Venus) care se arată pe cer la asfințit și răsărit, ea fiind cea mai luminoasă dintre toți aștrii.
Tema
Pentru a putea identifica tema poeziei „Luceafărul” trebuie să avem în vedere sentimentele pe care eul liric le transmite, imaginarul poetic, motivele literare, dar și viziunea despre lume și viață a autorului. Analizând perioada de creație a liricii eminesciene, aflăm că aceasta corespunde romantismului eminescian, ultima etapă a curentului literar considerat romantism târziu.
Viziunea poetului este reprezentată prin temele și motivele romantice invocate, imaginarul poetic îmbrăcând realitatea concretă într-o formă specific eminesciană.
Exemplu
În procesul de creare a poeziei „Luceafărul”, Mihai Eminescu s-a folosit de un basm românesc, pe nume „Fata din grădina de aur” de Richard Kunisch, oferindu-i un sens alegoric. Acest poem este de factură romantică nu doar datorită poveștii de iubire impresionante, și a personajelor excepționale, precum Luceafărul sau fata de împărat, ci și datorită motivelor specifice folosite: iubirea, natura, depășirea condiției. Astfel, viziunea autorului se află în strânsă legătură cu temele dezvoltate.
Viziunea romantică a autorului este reprezentată prin temele romantice invocate în acest poem, precum: viața omului de geniu într-o lume banală și ostilă, neputința acestuia de a o înțelege și de a face parte din ea, iubirea neîmplinită, natura, timpul. Aceste teme sunt înfățișate la rândul lor prin motivele specifice acestui curent literar: visul, noaptea, luna, stelele, marea, îngerul, demonul, cuplul adamic.
Fiind o specie a genului liric, cu ajutorul funcției expresive a limbajului conotativ, imaginarul poetic îmbracă realitatea concretă într-o formă artistică eminesciană. Aceasta corespunde intensităţii sentimentelor – tristețea și nenorocul - eului liric prin imposibilitatea de a trăi o iubire desăvârșită. Amestecul diferitelor specii literare, specifice genului liric: idila pastorală, meditația filosofică,
...
