Caracterizarea Cătălinei

Desemnat de către criticul literar George Călinescu drept „chintesența gândirii poetice eminesciene”, poemul „Luceafărul” a fost publicat pentru prima dată în anul 1883, în almanahul societății literare „România jună”, la Viena. Apoi, în decursul aceluiași an, opera a apărut în revista „Convorbiri literare”, fiind denumită tot de către Călinescu „testamentul literar” al poetului. Textul se bucură de o complexitate deosebită, împrumutând trăsături din toate cele trei genuri literare: epic, liric și dramatic. Prezența personajelor este atipică pentru textele lirice, acestea regăsindu-se, însă, atât în operele epice, cât și în cele dramatice. 

În „Luceafărul” întâlnim două personaje principale: Hyperion (personaj masculin) și fata de împărat, al cărei nume îl aflăm abia mai târziu (Cătălina). Portretul fetei este schițat încă de la începutul operei, unde apare statutul social al personajului („din rude mari, împărătești”) și aspectul fizic („o prea frumoasă fată”). E...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in