Ai citit poezia Glossă de Mihai Eminescu, dar nu ai reușit să deslușești semnificația fiecărei strofe? Pentru a te ajuta, profesorii noștri de limba și literatura română ți-au pregătit un comentariu pe strofe al acestei poezii, iar aici au inclus toate explicațiile de care ai nevoie pentru a putea da răspunsurile potrivite la exercițiile din manual și pentru a putea scrie un comentariu sau eseuri corecte.
Poezia se deschide cu ideea trecerii ireversibile a timpului («Vreme trece, vreme vine»), iar repetiția cuvântului «vreme» anticipează ideea din cel de-al doilea vers («Toate-s vechi și nouă toate»). Eul liric prezintă, așadar, o atitudine detașată, dar dezaprobatoare față de stagnarea intelectuală și spirituală într-o lume a nonvalorilor. Următoarele două versuri («Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate») fac referire la discernământul necesar omului de geniu pentru a nu cădea în ispitele lumii înconjurătoare și ale superficialității acesteia. Motivul valului («Nu spera și nu ai teamă,/ Ce e val ca valul trece») apare în text ca o avertizare cu privire la greutățile întâmpinate ca urmare a alegerii omului de geniu de a-și prezerva propria condiție. În vreme ce aceste impedimente sunt efemere, principiile rămân intacte pentru acesta, urmând ca el să renunțe la sentimentele umane ce atrag după sine slăbiciunea interioară: teama și speranța. Strofa se încheie printr-un ultim îndemn («De te-ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâi la toate rece») referitor la detașarea de lumea înconjurătoare și efemeritatea ei, în virtutea desăvârșirii.
