Secvențe reprezentative

Poezia „Floare albastră” de Mihai Eminescu a fost publicată pe 1 aprilie 1873 în revista „Convorbiri literare” și face parte din cea de-a doua perioadă de creație eminesciană alături de alte poezii cu temă similară precum „Lacul”, „Dorința”, „Crăiasa din povești”, „Melancolie”. Poezia „Floare albastră” poate fi considerată o capodoperă a perioadei de tinerețe întrucât, pe lângă tema iubirii și a naturii, pune în discuție idei poetice capitale, probleme esențiale ale existenței umane, ce vor fi preluate de poemul „Luceafărul”. Titlul poeziei este constituit din substantivul „floare” care sugerează frumusețea, gingășia, viața, și adjectivul „albastră” ce reprezintă visarea, eternitatea, perfecțiunea. Pornind de la aceste două semnificații ale cuvintelor din titlu, poezia este structurată pe baza unor opoziții, materializate în cele 4 secvențe poetice. Cele două planuri opuse (al cunoașterii absolute și al celei terestre) sunt despărțite de meditația poetului din strofa a patra accentuată în final prin ultimele două strofe.

Prima secvență

Prima secvența poetică este constituită din trei strofe și cuprinde reproșul pe care i-l face iubita celui „cufundat în stele/ Și în nori și-n ceruri nalte” care se gândește departe, la „piramidele-n vechite”, pentru a pătrunde în lumea ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in