Versuri

Versurile sonetului Când însuși glasul de Mihai Eminescu

Când însusi glasul gândurilor tace, 
Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii 
Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? 
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopții blând însenina-vei 
Cu ochii mari și purtatori de pace? 
Rasai din umbra vremilor încoace, 
Ca să te vad venind ca-n vis, așa vii!

Cobori încet... aproape, mai aproape, 
Te pleaca iar zâmbind peste-a mea fața, 
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape, 
Să simt fiorii strângerii în brata 
Pe veci pierduto, vecinic adorato!