Versuri

Versurile sonetului Când însuși glasul de Mihai Eminescu

Când însuși glasul gândurilor tace, 
Ma-ngână cântul unei dulci evlavii 
Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? 
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopții blând însenina-vei 
Cu ochii mari și purtători de pace? 
Răsai din umbra vremilor încoace, 
Ca să te vad venind ca-n vis, așa vii!

Cobori încet... aproape, mai aproape, 
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față, 
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape, 
Să simt fiorii strângerii în brața 
Pe veci pierduto, vecinic adorato!

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in