Rezumat

„Avatarii faraonului Tlà” este o nuvelă scrisă de Mihai Eminescu, concepută în anii studenției scriitorului, dar neîncheiată. Din acest motiv, opera a fost publicată fragmentar de către George Călinescu, ea apărând pentru prima dată în „Adevărul literar și artistic”, în anul 1932. Textul va apărea în volum unsprezece ani mai târziu, în 1943, cu titlul „Povestea regelui Tlà”.

Opera se deschide cu o descriere a castelului Memfis, în Egipt, unde faraonul Tlá este bolnav și îndurerat în urma pierderii Rhodopei. Pătrunzând într-o sală mare, acesta realizează un ritual de clarviziune, putând astfel să vadă în viitor. Punând trei picături dintr-o fiolă cu ametist într-o cupă cu apă din Nil, el trece prin toate reîncarnările sale din următoarele cinci milenii. Într-o încăpere alăturată, zeița Isis îl anunță că sfârșitul vieții sale se apropie.

Apoi, faraonul ajunge la malul unui lac subteran, coborând...