Versuri

Ai noștri tineri de Mihai Eminescu

Ai noștri tineri la Paris învață 
La gât cravatei cum se leagă nodul, 
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul 
Cu chipul lor isteț de oaie creață. 

La ei își cască ochii săi nerodul, 
Că-i vede-n birje răsucind mustață, 
Ducând în dinți țigara lungăreață… 
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. 

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: 
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele 
Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. 

Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, 
Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, 
Pretind a fi pe cerul țării: stele.