Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român. Numele lui adevărat este Mihail Eminovici, iar scriitorul este considerat de critica literară postumă drept cel mai important poet din literatura română. Născut în data de 15 ianuarie 1850 în Moldova, județul Botoșani, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.

Mihai Eminescu | Opere incluse în programa pentru examenul de Bacalaureat

  • Luceafărul (1873)
  • Sărmanul Dionis (1872)
  • Floare albastră (1872)
  • Scrisoarea I

Mihai Eminescu | Opere

Volumul „Poezii” este singurul care este publicat în timpul vieții poetului. Restul operelor sale apar postum. Printre cele mai importante opere ale scriitorului se numără:

  • Epigonii (1872)
  • Făt-Frumos din lacrimă (1872)
  • Călin (file din poveste) (1873)
  • Lacul
  • Dorința
  • Melancolie
  • Crăiasa din povești (1875)
  • Povestea codrului
  • Povestea teiului
  • Singurătate
  • Atât de fragedă
  • Revedere
  • Despărțire
  • Departe sunt de tine (1878)
  • Mai am un singur dor” (1880)
  • Scrisoarea II
  • Scrisoarea III
  • Scrisoarea IV (1881)
  • Când amintirile...
  • Pe lângă plopii fără soț
  • Și dacă... (1883)
  • Sara pe deal (1885)
  • La steaua (1886)
  • De ce nu-mi vii (1887)

Mihai Eminescu | Alte materiale Liceunet

  • Geniu pustiu
  • Fiind băiet păduri cutreieram
  • Ce te legeni...
  • Când însuși glasul
  • Când amintirile...
  • Glossă
  • Memento mori
  • O, rămâi
  • Ai noștri tineri

Mihai Eminescu | Date despre autor

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară „Junimea”, și a lucrat ca redactor la „Timpul”, ziarul oficial al Partidului Conservator. Primul său poem a fost publicat pe când poetul avea doar șaisprezece ani, iar trei ani mai târziu, acesta a plecat să studieze la Viena. Acolo a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Drept, dar a audiat și cursurile altor facultăți. Activează în rândul societăților studențești, împrietenindu-se cu Ioan Slavici. Între 1872 și 1874, Eminescu studiază la Berlin. „Junimea” îi acordă o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filosofie. Deși poetul urmează cursurile timp de două semestre, nu se prezintă la examene.

Întors în țară, trăiește la Iași între 1874-1877, unde este numit director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui și redactor la ziarul „Curierul de Iași”. Continuă să publice în „Convorbiri Literare”, devenind bun prieten cu Ion Creangă. În anul 1877 se mută la București, unde este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În 1883, poetul se îmbolnăvește grav, urmând șase ani de boală și absenteism creator, în urma cărora poetul s-a stins din viață în data de 15 iunie 1889, iar apoi a fost înmormântat în cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. Manuscrisele lui Mihai Eminescu (patruzeci și șase de volume) au fost dăruite Academiei Române de către Titu Maiorescu, în 1902.

Mihai Eminescu a abordat temele tradiționale ale Romantismului european, cultivând gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia, cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură. Educația filosofică a lui Eminescu era impresionantă, opera sa poetică fiind influențată de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de sistemele filosofice ale epocii sale, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant, precum și de teoriile lui Hegel.

Mihai Eminescu

Produsele noastre pentru Mihai Eminescu