Max Blecher

Max Blecher a fost un romancier român. Acesta s-a născut în 1909, la Botoșani, într-o familie de origine evreiască. Operele acestuia se încadrează în modernism, suprarealism și avangardism.

Max Blecher | Opere

• Corp transparent, 1934
• Întâmplări în irealitatea imediată, 1936
• Inimi cicatrizate, 1937
• Vizuina luminată, 1971

Max Blecher | Date despre autor

Max L. Blecher, născut Marcel Blecher, s-a născut în data de 8 septembrie 1909, tatăl său fiind Lazăr Blecher, proprietarul unei fabrici de sticlă. Studiile primare și cele liceale le-a făcut la Roman, iar imediat după terminarea liceului a plecat la Paris, unde s-a înscris la Facultatea de Medicină. Nu după mult timp, Blecher este diagnosticat cu o boală gravă a sistemului osos, tuberculoză la coloana vertebrală, motiv pentru care întrerupe studiile. În căutarea unui remediu pentru această maladie, se internează la sanatoriul Berck-sur-Mer, în Franța, apoi la Leysin, în Elveția, dar și în România, la Techirghiol.

Debutul publicistic are loc în anul 1930, când publică schițe și aforisme, în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi. În anul 1934, cu ajutorul prietenului Geo Bogza, publică prima și singura plachetă de versuri, pe care o denumește „Corp transparent”. 

Debutul ca romancier are loc în anul 1936, odată cu publicarea romanului „Întâmplări în irealitatea imediată”, într-un tiraj de lux, de numai 26 de exemplare. Un an mai târziu, în 1937, publică „Inimi cicatrizate”, roman în care își povestește lupta cu boala. Ultimul roman, „Vizuina luminată” apare după moartea sa, în 1971, fiind tipărit de amicul său, Sașa Pană.

Romancierul s-a stins din viață în data de 31 mai 1938, la Roman.