Trebuiau să poarte un nume de Marin Sorescu

Trebuiau să poarte un nume este o poezie scrisă de Marin Sorescu la începutul anilor ’60, perioadă în care debutează epoca ceaușistă. Textul poartă amprenta acestei perioade, autorul scoțând în evidență frumusețea țării și a meleagurilor românești.

Textul aduce în prim plan figura lui Mihai Eminescu, făcând trimitere la „Miorița”, „Luceafărul” și „Scrisoarea III”, câteva dintre cele mai reprezentative poezii ale autorului, dar și la temele cele mai reprezentative întâlnire în textele poetului: natura și iubirea. Totodată, sunt amintite figuri importante din istoria românilor, Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare.

Opera este construită din nouă strofe cu versuri inegale, dar și un vers liber plasat chiar la început. Cu ajutorul comentariului pe care ți l-a pregătit echipa Liceunet îți va fi mau ușor să înțelegi mesajul poetului, să demonstrezi apartenența la neomodernism a textului, dar și să evidențiezi caracteristicile limbajului poetic sau alte elemente importante pentru analiza literară.