Interpretarea versurilor

Marin Sorescu aparține generației ’60, la fel ca Nichita Stănescu, și a contribuit la revigorarea poeziei românești impunând o creație originală, uimitoare prin noutatea ei. Totodată, Sorescu este un scriitor atipic, multitalentat, cunoscut atât pentru activitatea sa literară, cât și pentru talentul său în domeniul artelor plastice.

Nota distinctivă a creației lui Marin Sorescu este ironia, lucru explicabil dacă ne gândim că debutează cu un volum de parodii intitulat „Singur printre poeți” și dacă avem în vedere încadrarea lui de către Eugen Simion la rubrica „Ironiști și fanteziști’’ din volum de critică literară „Scriitori români de azi, I”. Trăsătura comună a prozei, poeziei, cât și dramaturgiei lui Sorescu este abordarea temelor grave ale existenței: viața, destinul, nașterea, moartea, dragostea, condiția umană în general. Teme sunt tratate într-un limbaj direct, nu de puține ori cu o ușoară undă de ironie, autorul fiind de părere că metafora nu mai trebuie folosită ca un ornament, ci întreaga poezi...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in