Particularitățile textului dramatic

Ai primit cerința de a scrie un un eseu de 2 - 3 pagini despre particularitățile unui text poetic sau ale unui text dramatic studiat din opera lui Marin Sorescu, pornind de la ideile exprimate într-una dintre următoarele afirmații critice?

„Sorescu […] meditează la ceea ce scrie și scrie învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei. A pune aceste noțiuni în raporturi insolite este tehnica lui. În configurația ei intră și un element de absurd calculat, acela care facilitează pătrunderea paradoxului în poem”. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)

„Piesele [lui Marin Sorescu] sunt în fapt niște parabole sub forma unor monologuri dramatice […], în care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnică a ambiguității, foarte răspândită și ea în teatrul modern, face ca faptele să poată fi interpretate în mai multe feluri”. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)

Echipa Liceunet a rezolvat această cerință care a constituit și cerința subiectului III din cadrul variantei 81, din anul 2013.

Pentru a prezenta particularitățile unui text dramatic din opera lui Marin Sorescu, trebuie să remarcăm că spectacolul dramatic este una dintre cele mai vechi forme de expresie artistică și, drept urmare, una dintre cele mai supuse rigorilor compoziționale (de la structura exterioară până la repere temporo – spațiale în cadrul acțiunii). În istoria evoluției teatrului au existat, însă, câteva momente de ruptură, care au condus la inovarea structurilor dramatice tradiționale.

În literatura română postbelică, speciile dramatice tradiționale nu se mai disting și, în general, se estompează limitele dintre epic, liric și dramatic. Estomparea granițelor în dramaturgie este anticipată de câteva forme teatrale lansate în modernismul interbelic, cum sunt comedia absurdului (Gheorghe Ciprian), comedia lirică și sentimentală (Mihail Sebastian), drama expresionistă sau drama mitică (Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu), „comedia tragică” (Mihail Sorbul) etc. Se cultivă: teatrul suprarealist, care parodiază simboluri, convenții literare ale anumitor specii și folosește automatismul verbal; teatrul istoric, având drept caracteristici demitizarea istoriei, parodia clișeelor (destinul național), cultivarea comicului bufon și burlesc, dar și gravitatea meditației care transpare sub aspectul ludic (Marin Sorescu, Răceala, A treia țeapă); teatrul parabolic, care prezintă, în formă alegorică, „povești” despre libertatea și limita umană, impune motivul spațiului închis, se distinge prin ironie și lirism (Marin Sorescu, Setea muntelui de sare); farsa tragică, prin care se parodiază structuri ale tragediei și se cultivă absurdul, comicul și burlescul. Teatrul postmodern va impune noi structuri dramatice, „dizolvând” subiectul și deconstruind personajul. Teatrul postbelic e caracterizat de sintagma „anti”: se vorbește despre antiteatru, antiliteratură, antipiese.

Piesele de teatru asociază elemente comice și elemente tragice (până la suprapunere), reiau în sens parodic structuri ale teatrului anterior (personajul, conflictul, tipuri de personaje consacrate, cum ar fi confidentul, mesagerul, primul amorez), practică impuritatea stilului (se îmbină frecvent stilul „înalt” cu cel familiar și chiar argotic). Foarte des, autorii recurg la metateatru, implicit sau explicit, ceea ce denotă evoluția nivelului de receptare a textului. În aceste condiții, este aproape imposibil de clasificat teatrul contemporan în tipuri sau de stabilit o formulă de identificare a câtorva specii teatrale. Teatrul stă sub semnul absurdului, care produce o ruptură față de teatrul clasic.

Fragmentarea fabulei, lipsa dialogului, abandonarea definitivă a „scriiturii literare” sunt alte caracteristici ale teatrului modern. Teatrul nu mai este „discurs în jurul unei acțiuni”, nici „limbaj al ideilor” sau „câmp de probleme”; el nu mai face demonstrația analitică a condiției umane, nu mai vorbește de angoasele și incertitudinile umane, ci le „arată”. Subiectele sunt apropiate de cotidian, nararea se face pe baza unor tablouri succesive, fără legătură între ele.

Acțiunea scenică ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in