Particularitățile textului dramatic

Ai primit cerința de a scrie un un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile unui text poetic sau ale unui text dramatic studiat din opera lui Marin Sorescu, pornind de la ideile exprimate într-una dintre următoarele afirmaţii critice?

„Sorescu […] meditează la ceea ce scrie şi scrie învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei. A pune aceste noţiuni în raporturi insolite este tehnica lui. În configuraţia ei intră şi un element de absurd calculat, acela care facilitează pătrunderea paradoxului în poem”. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)

„Piesele [lui Marin Sorescu] sunt în fapt nişte parabole sub forma unor monologuri dramatice […], în care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnică a ambiguităţii, foarte răspândită şi ea în teatrul modern, face ca faptele să poată fi interpretate în mai multe feluri”. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)

Echipa Liceunet a rezolvat această cerință care a constituit și cerința subiectului III din cadrul variantei 81, din anul 2013.

Pentru a prezenta particularităţile unui text dramatic din opera lui Marin Sorescu, trebuie să remarcăm că spectacolul dramatic este una dintre cele mai vechi forme de expresie artistică şi, drept urmare, una dintre cele mai supuse rigorilor compoziţionale (de la structura exterioară până la repere temporo – spaţiale în cadrul acţiunii). În istoria evoluţiei teatrului au existat, însă, câteva momente de ruptură, care au condus la inovarea structurilor dramatice tradiţionale.

În literatura română postbelică, speciile dramatice tradiţionale nu se mai disting şi, în general, se estompează limitele dintre epic, liric şi dramatic. Estomparea graniţelor în dramaturgie este anticipată de câteva forme teatrale lansate în modernismul interbelic, cum sunt comedia absurdului (Gheorghe Ciprian), comedia lirică şi sentimentală (Mihail Sebastian), drama expresionistă sau drama mitică (Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu), „comedia tragică” (Mihail Sorbul) etc. Se cultivă: teatrul suprarealist, care parodiază simboluri, convenţii literare ale anumitor specii şi foloseşte automatismul verbal; teatrul istoric, având drept caracteristici demitizarea istoriei, parodia clişeelor (destinul naţional), cultivarea comicului bufon şi burlesc, dar şi gravitatea meditaţiei care transpare sub aspectul ludic (Marin Sorescu, Răceala, A treia ţeapă); teatrul parabolic, care prezintă, în formă alegorică, „poveşti” despre libertatea şi limita umană, impune motivul spaţiului închis, se distinge prin ironie şi lirism (Marin Sorescu, Setea muntelui de sare); farsa tragică, prin care se parodiază structuri ale tragediei şi se cultivă absurdul, comicul şi burlescul. Teatrul postmodern va impune noi structuri dramatice, „dizolvând” subiectul şi deconstruind personajul. Teatrul postbelic e caracterizat de sintagma „anti”: se vorbeşte despre antiteatru, antiliteratură, antipiese.

Piesele de teatru asociază elemente comice şi elemente tragice (până la suprapunere), reiau în sens parodic structuri ale teatrului anterior (personajul, conflictul, tipuri de personaje consacrate, cum ar fi confidentul, mesagerul, primul amorez), practică impuritatea stilului (se îmbină frecvent stilul „înalt” cu cel familiar şi chiar argotic). Foarte des, autorii recurg la metateatru, implicit sau explicit, ceea ce denotă evoluţia nivelului de receptare a textului. În aceste condiţii, este aproape imposibil de clasificat teatrul contemporan în tipuri sau de stabilit o formulă de identificare a câtorva specii teatrale. Teatrul stă sub semnul absurdului, care produce o ruptură faţă de teatrul clasic.

Fragmentarea fabulei, lipsa dialogului, abandonarea definitivă a „scriiturii literare” sunt alte caracteristici ale teatrului modern. Teatrul nu mai este „discurs în jurul unei acţiuni”, nici „limbaj al ideilor” sau „câmp de probleme”; el nu mai face demonstraţia analitică a condiţiei umane, nu mai vorbeşte de angoasele şi incertitudinile umane, ci le „arată”. Subiectele sunt apropiate de cotidian, nararea se face pe baza unor tablouri succesive, fără legătură între ele.

Acţiunea scenică ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in