Particularitățile textului dramatic

Materialul de mai jos te va ajuta să redactezi propriul eseu despre particularitățile unui text poetic sau ale unui text dramatic studiat din opera lui Marin Sorescu.

Pentru a prezenta particularitățile unui text dramatic din opera lui Marin Sorescu, trebuie să remarcăm că spectacolul dramatic este una dintre cele mai vechi forme de expresie artistică și, drept urmare, una dintre cele mai supuse rigorilor compoziționale (de la structura exterioară până la repere temporo – spațiale în cadrul acțiunii). În istoria evoluției teatrului au existat, însă, câteva momente de ruptură, care au condus la inovarea structurilor dramatice tradiționale.

În literatura română postbelică, speciile dramatice tradiționale nu se mai disting și, în general, se estompează limitele dintre epic, liric și dramatic. Estomparea granițelor în dramaturgie este anticipată de câteva forme teatrale lansate în modernismul interbelic, cum sunt comedia absurdului (Gheorghe Ciprian), comedia lirică și sentimentală (Mihail Sebastian), drama expresionistă sau drama mitică (Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu), „comedia tragică” (Mihail Sorbul) etc. Se cultivă: teatrul suprarealist, care parodiază simboluri, convenții literare ale anumitor specii și folosește automatismul verbal; teatrul istoric, având drept caracteristici demitizarea istoriei, parodia clișeelor (destinul național), cultivarea comicului bufon și burlesc, dar și gravitatea meditației care transpare sub aspectul ludic (Marin Sorescu, Răceala, A treia țeapă); teatrul parabolic, care prezintă, în formă alegorică, „povești” despre libertatea și limita umană, impune motivul spațiului închis, se distinge prin ironie și lirism (Marin Sorescu, Setea muntelui de sare); farsa tragică, prin care se parodiază structuri ale tragediei și se cultivă absurdul, comicul și burlescul. Teatrul postmodern va impune noi structuri dramatice, „dizolvând” subiectul și deconstruind personajul. Teatrul postbelic e caracterizat de sintagma „anti”: se vorbește despre antiteatru, antiliteratură, antipiese.

Piesele de teatru asociază elemente comice și elemente tragice (până la suprapunere), reiau în sens parodic structuri ale teatrului anterior (personajul, conflictul, tipuri de personaje consacrate, cum ar fi confidentul, mesagerul, primul amorez), practică impuritatea stilului (se îmbină frecvent stilul „înalt” cu cel familiar și chiar argotic). Foarte des, autorii recurg la metateatru, implicit sau explicit, ceea ce denotă evoluția nivelului de receptare a textului. În aceste condiții, este aproape imposibil de clasificat teatrul contemporan în tipuri sau de stabilit o formulă de identificare a câtorva specii teatrale. Teatrul stă sub semnul absurdului, care produce o ruptură față de teatrul clasic.

Fragmentarea fabulei, lipsa dialogului, abandonarea definitivă a „scriiturii literare” sunt alte caracteristici ale teatrului modern. Teatrul nu mai este „discurs în jurul unei acțiuni”, nici „limbaj al ideilor” sau „câmp de probleme”; el nu mai face demonstrația analitică a condiției umane, nu mai vorbește de angoasele și incertitudinile umane, ci le „arată”. Subiectele sunt apropiate de cotidian, nararea se face pe baza unor tablouri succesive, fără legătură între ele.

Acțiunea scenică se construiește pe nararea discontinuă, pe tablouri disparate, decupate, care, într-un final, concep un „sens”, ducând spre o viziune ordonată. Monologul suferă o modificare în modul de organizare: personajele se succed și se întâlnesc fugitiv în scenă, își recită monologul, fără a exista între ele eventuale puncte comune (reprezintă, de exemplu, puncte de vedere diferite asupra realității privite sau trăite divers).

Personajele sunt stilizate, nu au tipicitatea caracterologică sau socială din dramaturgia epocilor anterioare. Renunțarea la psihologia verosimilă a personajului se produce treptat, începând cu simbolismul și cu expresionismul. Personajele nu au, uneori, identitate, alteori identitatea stranie este sugerată prin nume – Runa, Rilda, Hunar, Mira, Găman – sau devin personaje generice (Mama, Fiul, Bătrâna, Paznicul).

Iona, de Marin Sor...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in