Particularități ale compoziției și construcției subiectului

Scrie un eseu argumentativ de 2 – 3 pagini despre particularități ale compoziției și ale construcției subiectului într-o operă dramatică studiată, aparținând perioadei postbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație:
„Prima consecință pentru constituția operei dramatice este forma ei dialogată: spre deosebire delirică, gen care privilegiază monologul, sau de epică, gen care amestecă discursul indirect, la persoana a III-a, cu dialogul și monologul, structura operei literare dramatice se alcătuiește dintr-o suită de dialoguri, la care iau parte două sau mai multe personaje, și din monologuri. O asemenea structură influențează direct maniera în care sunt construite personajele şi, implicit, formele de caracterizare a acestora: personajul dramatic – tragic sau comic – se înfățișează mai întâi prin acțiunile și prin vorbele sale, fie rostite într-un schimb de replici, fie într-un monolog; doar apoi el poate fi caracterizat de celelalte personaje”. (Gabriela Duda, Analiza textului literar).

Cerințe:

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă, argumentația (cu minimum 4 argumente/ raționamente logice/ exemple concrete) și concluzia/ sinteza.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Rezolvare:

Pentru a prezenta particularități ale compoziției și ale construcției subiectului într-o operă dramatică aparținând perioadei interbelice, trebuie să remarcăm că spectacolul dramatic este una dintre cele mai vechi forme de expresie artistică. De aceea, structura operei dramatice este caracterizată de prezența unor coordonate fixe, a unor elemente care diferențiază genul dramatic de alte genuri literare. Cu alte cuvinte, fiind destinată reprezentării scenice, opera dramatică adoptă, ca primă consecință, „forma dialogată: spre deosebire de lirică, gen care privilegiază monologul, sau de epică, gen care amestecă discursul indirect, la persoana a III-a, cu dialogul și cu monologul, structura operei literare dramatice se alcătuiește dintr-o suită de dialoguri, la care iau parte două sau mai multe personaje, și din monologuri. O asemenea structură influențează direct maniera în care sunt construite personajele și, implicit, formele de caracterizare a acestora: personajul dramatic – tragic sau comic – se înfățișează mai întâi prin acțiunile și prin vorbele sale, fie rostite într-un schimb de replici, fie într-un monolog; doar apoi el poate fi caracterizat de celelalte personaje.” (Gabriela Duda, Analiza textului literar)

În istoria evoluției teatrului au existat, însă, câteva momente de ruptură, care au condus la inovarea structurilor dramatice tradiționale. În literatura postbelică, speci...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in