Particularități ale unei drame postbelice

„Iona”, de Marin Sorescu, este o dramă existențială de idei, întrucât prezintă realități ale vieții prin intermediul unui conflict complex al unor personaje care trec prin stări contradictorii și un puternic tumult interior. Opera de față deschide „trilogia nedumeririlor” (precum a fost denumită chiar de către autor) intitulată „Setea muntelui de sare”. Prima ei publicare a avut loc în anul 1968, în revista „Luceafărul”.

Titlul operei poartă numele protagonistului, care nu este ales întâmplător, ci este inspirat dintr-un mit biblic. Mitul lui Iona se găsește în vechiul testament și vorbește despre un proroc care este obligat să stea închis vreme de trei zile și trei nopți în trupul unei balene, drept sancțiune pentru nesupunere la porunca divină. În Biblie, Iona este eliberat prin pocăință, în timp ce în opera lui Marin Sorescu (care desacralizează mitul biblic), eliberarea prin spintecarea burții chitului nu îi aduce protagonistului fericirea la care sperase.

Tema dramei „Iona” este singurătatea ca premisă a încercărilor de regăsire a sinelui, drept precondiție a obținerii fericirii. Această idee se regăsește chiar în prezentarea personajelor, unde, dedesubtul numelui „Iona”, autorul adaugă: „Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine însuși, își pune întrebări și-și răspunde, ...