Marin Sorescu

Marin Sorescu este considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani. Născut în 1936, la Bulzești (județul Dolj), el a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător.

Marin Sorescu | Opere incluse în programa pentru examenul de Bacalaureat

  • Iona

Marin Sorescu | Opere

Operele lui Marin Sorescu au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. Printre acestea se numără:

  1. Poezii
  • Singur printre poeţi (1964)
  • Poeme (1965)
  • Moartea ceasului (1966)
  • Tinereţea lui Don Quijote (1968)
  • Unghi (1970)
  • Tuşiţi (1970)
  • O aripă şi-un picior (1970)
  • Suflete, bun la toate (1972)
  • La lilieci
  • Astfel (1973)
  • Norii (1975)
  • Descântece (1976)
  • Ceramică (1976)
  • Sărbători itinerante (1978)
  • Fântâni în mare (1982)
  • Apă vie, apă moartă (1987)
  • Poezii alese de cenzură (1991)
  1. Teatru
  • Iona (1968)
  • Există nervi (1968)
  • Paracliserul (1970)
  • Matca (1974)
  • Răceala (1976)
  • A treia ţeapă (1978)
  • Pluta meduzei (1980)
  • Luptătorul pe două fronturi (1981)
  • Vărul Shakespeare (1988)
  • Desfacerea gunoaielor (1995), publicată postum
  • Casa evantai
  1. Romane
  • Trei dinţi din faţă (1977)
  • Viziunea vizuinii (1981)
  • Japiţa (1999)

 

Marin Sorescu | Date despre autor

Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia, al Academiei de Arte, Ştiinţă şi Profesii din Florenţa. A condus revista literară „Ramuri” şi a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.

Nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură, Marin Sorescu a beneficiat și de înalta apreciere a criticilor internaționali. În ţară i-au fost decernate cele mai înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori). Dintre premiile internaţionale se remarcă în special: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie „Ospiti Napoli”, 1970; Premiul „Fernando Riello”, Madrid 1983; Premiul „Felix Romuliana”, Belgrad, 1994.

Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 - 5 mai 1995). La doi ani după încheierea activității sale în Minister, Marin Sorescu se stinge din viață la București.

Marin Sorescu scria cu un stil aparte, degajat, uşor ironic, fantezist (pentru a atenua reflecţia gravă), multe ori agresiv, datorită simțului critic pronunțat.

 

Marin Sorescu
Produsele noastre pentru Marin Sorescu