Perspectiva narativă
Marin Preda a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români postbelici, cunoscut mai ales pentru romanele „Moromeții” și „Cel mai iubit dintre pământeni”. Preocuparea lui Preda pentru schimbările survenite în urma instaurării regimului comunist în România se concretizează în aceste două romane. Astfel, „Moromeții” prezintă situația țărănimii române în contextul colectivizării de după cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce „Cel mai iubit dintre pământeni” se oprește asupra condiției intelectualului ca victimă și instrument al istoriei.
Roman obiectiv, realist, cu tematică tradițională, „Moromeții” este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Marin Preda. Primul volum a apărut în 1955, iar cel de-al doilea, abia doisprezece ani mai târziu, în 1967. În anul 1956, Marin Preda a fost distins cu Premiul de Stat drept răsplată pentru scrierea acestui roman.
Acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe planuri narative. Planul central urmărește destinul lui Ilie Moromete ca lider al familiei sale, al cărei nume se regăsește și în titlul romanului. În jurul lui Ilie Moromete și al familiei acestuia se coagulează întreaga acțiune. Acest plan cuprinde discuțiile în familie, cititului ziarelor duminica în poiana lui Iocan, scena tăierii salcâmului (moment semnificativ, întrucât simbolizează sacrificarea sufletului țăranului român), călătoria pentru vânzarea cerealelor. Acesta include și plecarea lui Achim la București cu oile, precum și fuga fraților săi.
Alte planuri narative ale romanului includ, printre altele, povestea de dragoste dintre Birică și Polina, fata lui Tudor Bălosu, precum și obstacolele care se datorează diferenței de statut social dintre cei doi (băiatul era sărac, spre deosebire de fată). Acesteia i se adaugă povestea bolii de plămâni a lui Boțoghină, care își plătește spitalizarea în ciuda opunerii soției sale, sfârșind prin a muri, răpus de boală și muncă.
Perspectiva narativă reprezintă unghiul din care este relatată acțiunea unei opere epice. Naratorul se definește drept o instanță fictivă dintr-o operă literară, care îndeplinește funcția unui purtător de cuvânt al autorului. Poziția acestuia față de faptele petrecute se deduce din prezența sau absența comentariilor referitoare la acțiune și personaje. În romanul „Moromeții”, perspectiva narativă este obiectivă, iar întâmplările sunt relatate prin utilizarea de verbe și pronume la persoana a treia. Naratorul este omniscient și omniprezent, expunând faptele în mod obiectiv. Cu toate acestea, criticul literar Nicolae Manolescu a remarcat că există momente în care vocea naratorului impersonal, omniscient și omniprezent se confundă cu cea a protagonistului, Ilie Moromete. Astfel se creează personajul-reflector, care ocupă locul naratorului pe alocuri.
Viziunea narativă este auctorială, astfel încât naratorul cunoaște toate punctele de vedere din care se interpretează faptel...
