Critică literară

„Moromeții”, de Marin Preda, este un roman realist, obiectiv, o monografie a familiei țărănești. În urma unui lung proces de creație, în anul 1955, romanul a fost tipărit pentru prima dată, urmând ca cel de-al doilea să fie publicat doisprezece ani mai târziu, în 1967. Destrămarea familiei Moromete este simbolică, ea reprezentând situația țărănimii române în contextul colectivizării de după cel de-al Doilea Război Mondial. 

Aprecierile critice ale romanului „Moromeții” au, în general, un punct de plecare comun, reprezentat de recunoașterea talentului scriitoricesc al lui Marin Preda, alături de acela de fin psiholog. Aceasta se petrece după lansarea primului volum, care a fost primit călduros de către critica literară română. Eugen Simion a declarat, în „Cronici literare” (1957), că apariția celui dintâi volum al romanului „Moromeții” a reprezentat momentul consacrării lui Marin Preda ca remarcabil prozator. Simion a susținut că primul volum din „Moromeții” a fost cel care „a atras atenția asupra dimensiunilor talentului său și a noutății pe care o reprezintă formula sa epică”.

Chiar în anul apariției primului volum al romanului „Moromeții”, Ovidiu S. Crohmălniceanu scria în „Contemporanul” că Marin Preda se dovedi...