Niculae Moromete

„Moromeții” este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Marin Preda, alături de „Cel mai iubit dintre pământeni”. Publicat inițial în anul 1955, romanul a fost urmat de un al doilea volum în 1967. Opera surprinde sfârșitul unei ere, din perspectiva țăranilor români, ale căror vieți s-au schimbat radical după colectivizare.

Niculae Moromete este un personaj secundar, masculin și individual în romanul „Moromeții”, precum și un alter-ego al autorului. Mezinul familiei, el este ultimul dintre cei trei copii ai lui Ilie și ai Catrinei. Are cinci frați: Paraschiv, Nilă, Achim (frați vitregi, din prima căsătorie a tatălui), Tița și Ilinca (două surori, din căsătoria lui Ilie cu mama mezinului).

Caracterizare directă

Niculae Moromete este caracterizat în mod direct: de către narator, de către alte personaje, precum și prin autocaracterizare. În debutul romanului, el este victima ironiilor fraților mai mari, care-l terorizează. Un episod reprezentativ este acela în care Achim, văzând că fratele lui făcea mofturi la masă, îi spune: „Dacă mănânci, mi-ești ca un frate, Niculae [...] dacă nu mănânci, mi-ești ca doi.”. Din acest motiv, personajul se vede nevoit să învețe să facă lucruri care nu-i stau în caracter („Vrând-nevrând, învățase să se lupte și să se bată cu ciomagul”). 

Lui Niculae nu-i place nici să aibă grijă de oi, întrucât nu i se potrivește viața de țăran. Tragedia personajului este această nepotrivire, întrucât el corespunde ...