Catrina

„Moromeții” este unul dintre cele mai apreciate romane ale lui Marin Preda, alături de „Cel mai iubit dintre pământeni”. Publicat inițial în anul 1955, romanul a fost urmat de un al doilea volum în 1967. Opera surprinde sfârșitul unei ere, din perspectiva țăranilor români, ale căror vieți s-au schimbat radical după colectivizare.

Catrina Moromete este un personaj secundar, feminin și individual în romanul „Moromeții”. Ea este cea de-a doua soție a lui Ilie Moromete, protagonistul. Din prima căsătorie, în urma căreia rămăsese văduv, Moromete are trei băieți: Paraschiv, Achim și Nilă. Din căsătoria cu Catrina au rezultat ceilalți trei copii: Ilinca, Tița și Niculae.

Caracterizare directă

Catrina Moromete este caracterizată în mod direct: prin autocaracterizare, de către narator, precum și de către alte personaje. Ilie Moromete i se adresează uneori cu apelativul „proasto” și o ironizează adesea („— De ce să mâncăm câinele, fă, proasto? întrebă Moromete [...] De ce să mâncăm, fa, zăltato, sărito de la locul tău. E bun câinele de mâncat, fă? E bun să te mănânce el pe tine!”). 
În comunicarea dintre cei doi soți se întrevăd mugurii conflictului, cauzat de frustrările privind promisiunea pe care Moromete n-o respectase, în legătură cu trecerea casei și pe numele ei. Termenii precum „zăltato, sărito de la locul tău”, sunt meniți să accentueze starea agitată a personajului, întrucât Catrina era bântuită de o anxietate perpetuă în urma relației tensionate ...