Dinastii britanice

Dinastia Tudor

Dinastia Tudor este legată de o perioadă fascinantă din istoria Angliei. Aceasta a urcat pe tronul Angliei în anul 1485 și reprezintă modelul absolutismului monarhic în Anglia între anii 1485-1603. Dinastia a fost întemeiată de regele Henric al VII-lea, ajuns la putere în urma bătăliei de la Bosworth, la sfârșitul Războiului celor două Roze. 

Cei mai importanți reprezentanți ai monarhismului de tip absolutist au fost Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea și Elisabeta I.

Henric al VII-lea

Henric al VII-lea (1485-1509) va guverna Anglia fără sprijinul Parlamentului, dar cu cel al burgheziei. Acesta va consolida autoritatea centrală și va spori domeniile regale.

Figura 1. Henric al VII-lea (sursa: National Portrait Gallery, Domeniul public, via Wikimedia Commons)

Deși începând cu secolele XII-XIII au apărut curțile de judecată, care s-au dezvoltat și au sporit autoritatea monarhului asupra supușilor, pentru a reuși să-și consolideze puterea, Henric va impune ca instanță juridică superioară Camera Înstelată (Star Chamber) de la Westminster. Această instanță avea dreptul de a judeca marii nobili acuzați de nesupunere față de rege și îi va conferi regelui controlul asupra lorzilor. 

La moartea lui Henric al VII-lea, urmașul la tron va fi fiul său, Henric al VIII-lea.

Henric al VIII-lea

Henric al VIII-lea (1509-1547) va fi un monarh absolut.

Figura 2. Henric al VIII-lea (sursa: After Hans Holbein the Younger, Domeniul public, via Wikimedia Commons)

Unul dintre primele acte ale guvernării sale a fost înlăturarea abuzurilor fiscale, nerenunțând, însă, la perceperea unor impozite regulate. Cu toate acestea, din 1523, a fost reintrodus abuzul fiscal, ceea ce a generat numeroase mișcări protestatare în Kent, Norfolk și Suffolk. Reprimarea din 1517 a răscoale...