Winston Churchill

Activitate înainte de Primul Război Mondial

Winston Churchill a studiat la trei școli independente: școala St. George (Ascot, Berkshire), Brunswick School din Hove, și Harrow, o renumită școală de băieți din Londra. Nu s-a remarcat ca elev, deși a avut note bune la istorie și engleză, însă a fost campionul școlii la scrimă. Pasiunea pentru cariera militară și dorința tatălui său de a intra la Academia Militară Regală se concretizează în anul 1893, când Churchill reușește cu greu (după trei încercări) să intre la Academia Militară Regală de la Sandhurst, Berkshire. 

În toamna anului 1895 merge ca locotenent secund în Cuba, unde observă și ia parte la Războiul de Independență. Un an mai târziu, în octombrie 1896, ajunge la Bombay. În timpul petrecut în teritoriile indiene studiază pe cont propriu, cerându-i mamei sale, cu care coresponda frecvent, diferite cărți (Platon, Darwin și alții). În 1897, oferindu-se voluntar, este acceptat, tot în India, în campania împotriva rebelilor Mohamand, cu condiția să fie repartizat ca jurnalist. Acesta este începutul carierei sale de scriitor. Între 1897-1898 scrie Savrola, singura sa lucrare de ficțiune. Este atașat într-un regiment de cavalerie în campania din Sudan, unde a lucrat din nou ca jurnalist. Lucrarea The River War descrie timpul petrecut în această campanie.

Prima încercare în cariera politică este de a candida de partea conservatorilor în 1899. A fost fără succes însă, pierzând în fața liberalilor. În același an a devenit celebru pentru acțiunile sale din Africa de Sud, unde a fost trimis ca și corespondent de război în octombrie 1899 cu prilejul izbucnirii celui de-al Doilea Război al Burilor (între Imperiul Britanic și Republicile Burilor). Aici a fost luat prizonier, fiind capturat într-un tren blindat împreună cu alți soldați. A reușit însă să evadeze, escaladând zidurile închisorii și călătorind într-un tren de marfă până în orașul cel mai apropiat.

În anul 1900, Churchill a candidat din nou de partea conservatorilor, iar de această dată a reușit să intre în Parlament. Churchill critica adesea deciziile guvernului conservator, poziție care nu era bine văzută de liderii partidului, dar care a atras în schimb simpatia liberalilor, în special a celor imperialiști. Având idei liberale, îndepărtarea de conservatori era inevitabilă. Către sfârșitul anului 1903, conservatorii l-au anunțat că nu-i vor mai susține o nouă candidatură. 

În mai 1904, Churchill trece de partea liberalilor, pentru a lua un loc în Parlament sub egida acestora. În noul guvern, Churchill ajunge subsecretar de stat în Biroul Colonial. În anul 1908, când Herbert Henry Asquith devine Prim-Ministru, Churchill este numit Președintele Camerei de Comerț. Tot în această perioadă se căsătorește cu Clementine Hozier.

Printre realizările sale se remarcă interzicerea a mai mult de 8 ore de lucru pe zi pentru mineri, introducerea unui act care prevedea urmărirea și judecarea angajatorilor care-și exploatau angajații, principiul salariului minim și dreptul angajaților de a avea pauze de masă. De asemenea, a propus o lege prin care cei care nu erau angajați primeau asistență pentru găsirea unui loc de muncă și a propus introducerea unei asigurări de șomaj, care să fie pe jumătate finanțată de stat. În 1909 publică lucrarea Liberalismul și Problema Socială.

În februarie 1910 este promovat ca secretar la interne. În ceea ce privește poziția lui Churchill asupra dreptului de vot al femeilor, el a susținut ideea ca acestea să poată vota, însă doar dacă majoritatea electoratului (care era compus exclusiv din bărbați) ar fi fost de acord. A propus un referendum, care n-a mai avut loc, subiectul fiind rezolvat abia în 1918.

În octombrie 1911 este numit la conducerea Marinei Militare di...