Apogeul imperiului

Dacă Primul Imperiu Britanic a avut centrul de greutate în America de Nord, al Doilea Imperiu Britanic și-a relocat nucleul economic în Asia și Africa. Astfel, secolul al XIX-lea a reprezentat perioada de apogeu a acestuia.

Noi colonii

După pierderea celor 13 colonii americane, comerțul Marii Britanii s-a orientat predominant spre est. Revoluția industrială a favorizat trecerea economiei britanice de la statutul său predominant agricol la cel bazat pe producția mecanizată, fapt care a determinat implicit o creștere semnificativă a gamei de produse destinate exportului. Pierderea coloniilor americane a fost însă compensată prin dobândirea a noi așezări în 1788 în Australia, care captase atenția englezilor datorită poziției sale strategice. De asemenea, emigrarea în Canada a cetățenilor din cele 13 colonii care au rămas loiali Coroanei britanice a determinat o dezvoltare impresionantă a acestei regiuni, prin înființarea noii colonii New Brunswick. 

După anul 1793, antrenarea Marii Britanii în războaiele cu Franța va modifica semnificativ harta imperială britanică, războaiele napoleoniene aducând teritorii suplimentare Imperiului Britanic. În timpul Războaielor Napoleoniene (1799-1815) se remarcă prin victoriile obținute amiralul englez Horatio Nelson. Meritul de necontestat al acestuia rezidă în finalitatea bătăliei de la Abukir (1798), pe Nil, care a oprit invazia napoleoniană în Egipt și a asigurat astfel controlul absolut al britanicilor asupra Mediteranei. O altă bătălie celebră a fost cea de la Trafalgar...