Cruciadele

Deși am menționat mai în paginile anterioare despre interacțiunea dintre lumea creștină și cea musulmană prin intermediul războaielor sfinte, cruciada (creștină) și djihadul (musulman), vom reveni puțin asupra subiectului, pentru o mai bună sistematizare a lui. 

Cruciadele au urmărit eliberarea Ierusalimului și a Țării Sfinte de sub stăpânirea musulmană.  În paralel, acest aspect a fost dublat de interesele de ordin politic sau comercial ale Occidentului în zona bazinului estic al Mării Mediterane.

Cruciada întâi (1096-1099)

Prima cruciadă izbucnește în 1095-1096, fiind inițiată de papa Urban al II-lea, ca răspuns la solicitările bizantinilor de ajutor împotriva selgiucizilor. Această cruciadă a fost împărțită în cruciada săracilor/a țăranilor și cruciada cavalerilor. Cruciada țăranilor, condusă de Petre Pustnicul și Walter cel Sărac, a fost sortită eșecului, în mare parte datorită lipsei disciplinei și instrucției militare, majoritatea cruciaților fiind luptători neinstruiți. Ajunși în Asia Mică cruciații s-au scindat în două tabere ce au fost zdrobite de armata experimentată a turcilor selgiucizi.