Dinastia isauriană (717-802)

Dinastia isauriană a reprezentat secolul în care se pun practic bazele unui sistem politico-militar naţional ce se va baza pe elementele asiatice şi pe ideologia iconoclastă.

Conflictele ce aveau la bază credința ortodoxă și ereziile apărute, au frământat istoria Imperiului Bizantin în decursul său. Politicul și religia se întrepătrund adeseori, așa cum se remarcă în cazul iconoclasmului. Astfel, în secolul al VIII-lea este notată confruntarea dintre „iconoclaști” și „iconoduli”/”iconofili”. După cum ne arată și etimologia termenului, iconoclasm înseamnă distrugerea icoanelor (din gr. „eikon” = înfățișare, imagine, chip, icoană; „klasma” = a distruge, a sfărâma).

Termenul iconodul provine din gr. „eikonodoulos” = cinstitor de imagini/icoane. Susținătorii iconoclasmului afirmau că cinstirea icoanelor intră în contradicție cu porunca vetero-testamentară care spunea să nu-ți faci chip cioplit și să nu i te închini lui. Aceștia s-au bucurat în repetate rânduri de susținerea împăraților iconoclaști.

„Iconoclasmul bizantin a fost un proces istoric declanșat și dirijat, mai mult de un secol, de la înălțimea tronului celor mai puternici monarhi creștini ai timpului, care exercitau o putere practic ne...