Imperiul Bizantin
Una dintre cele mai interesante teme ale manualului de istorie, Imperiul Bizantin, se regăsește în acest capitol.
Citește acum despre creșterea, evoluția și decăderea Imperiului Bizantin atât pentru cultura generală cât și pentru obținerea rezultatelor dorite la școală.
De la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin
Împăratul Constantin cel Mare (Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus) trece la credința creștină în anul 312. Odată cu inaugurarea noii capitale Constantinopol la 11 mai 330, numit și Noua Romă, centrul de greutate al Imperiului Roman se deplasează spre est. Constantinopolul este astfel locul unde se întâlnesc cele trei mari civilizații: romană, greacă și orientală. De asemenea, noua capitală (a Imperiului Bizantin) se afla la intersecția drumurilor comerciale mediteraneene.
Anul 395 reprezintă momentul scindării Imperiului Roman în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin).
Imperiul Roman de Apus va mai rezista până în anul 476 (înlăturarea ultimului împărat roman - Romulus Augustulus), în timp ce Imperiul Bizantin va dăinui până în anul 1453 (căderea Constantinopolului).
Istoria bizantină poate fi împărțită în mai multe dinastii, după cum urmează:
- dinastia constantină (306-363),
- dinastia valentiniană (364-379),
- dinastia teodosiană (379-457),
- dinastia leonidă (457-518),
- dinastia iustiniană (518-602),
- dinastia heracliană (610-711),
- dinastia isauriană (717-802),
- dinastia macedoneană (867-1056),
- dinastia comneană (1081-1185),
- dinastia Angelilor (1185-1204),
- dinastia Lascarizilor (1205-1257),
- dinastia Paleologilor (1257-1453).
În anul 395, Imperiul Roman va fi împărțit între fiii împăratului Theodosius: Honorius (395-423) în Apus și Arcadius (395-408) în Răsărit (Imperiul Bizantin).
Până în secolul al VII-lea are loc procesul de tranziţie de la imperiul roman la imperiul grec oriental, care era bazat pe cultura și credinţa creştină. Începând cu anul 459, împărații sunt încoronați de către patriarh (capul Bisericii răsăritene), asigurând puterii imperiale o confirmare divină. Se remarcă astfel ca și caracteristici ale Imperiului de răsărit subordonarea bisericii faţă de stat și autoritatea imperială absolută – aceasta era limitată doar de res...
