[7]

Teorii istoriografice privind etnogeneza românească

Există legat de subiectul etnogenezei românești se remarcă două mari teorii istoriografice, contradictorii: teoria continuității și teoria emigraționistă. În cele ce urmează le vom analiza pe amândouă.

Teoria continuităţii este teoria susţinută de istoriografia românească, bazată pe descoperirile arheologice și izvoarele scrise, precum și de numeroşi autori occidentali. Ea afirmă că, în urma cuceririi romane, a avut loc o romanizare ireversibilă a spaţiului dacic, astfel încât la momentul retragerii aureliene pe teritoriul fostei Dacii a rămas un popor vorbitor de limbă latină (latinofon), popor care a asimilat populațiile migratoare. Unul din punctele slabe ale acestei teorii este sărăcia documentelor istorice scrise în primul mileniu, care să îi menționeze pe români în acest spațiu geografic.

Însă această lacună este compensată de numeroasele descoperiri arheologice constând în vase, unelte, arme, obiecte de podoabă, aparținând unor culturi materiale de factură romanică, precum cele de la Dridu, Poian, Bratei – Morești (Transilvania), Alba Iulia ș.a.

Începând cu secolul al VII-lea românii sunt atestați și în izvoarele scrise, precum Strategikon (un tratat militar scris de împăratul ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in