Aproximativ în aceeași perioadă cu marile migrații terestre amintite, au loc migrații ale iuților, anglilor și saxonilor în zonele de coastă nord-vest europene. Aceștia pornesc dinspre zonele de coastă dintre Iutlanda și Rin, îndreptându-se spre Britania. Britania avea un statut oarecum aparte, ea nefăcând parte din Imperiul Roman, căci fusese părăsită de romani la începutul secolului al V-lea. Cucerirea Britaniei se desfășoară în trei etape, pe parcursul a patru secole, și anume: incursiunile repetate, crearea unor centre politice și colonizarea propriu-zisă.
Astfel, până în preajma anului 519, sunt constituite regatul saxonilor de sud (Sussex), regatul saxonilor de vest (Wessex), regatul anglilor de est și regatul Kent.
Populația autohtonă nesupusă a continuat să lupte împotriva barbarilor cotropitori, retrăgându-se spre zonele mărginașe: Walles (Țara Galilor), Scoția etc.
Normanzii și vikingii vor efectua incursiuni îndeobște pe marile fluvii sau pe mare între secolele al VIII-lea - al XI-lea, datorită perfecţionării construcției corăbiilor acestora care erau de mari dimensiuni și rapide. Astfel ei se vor manifesta pe un teritoriu întins, de la Marea Nordului la Gibraltar, din Biza...
