Creștinismul în mileniul I

Odată cu edictul de la Milano, putem observa începutul unei dezvoltări exponențiale a creștinismului, iar ca orice comunitate ce se dezvoltă, încep să apară diferite forme de organizare și ierarhii, necesare pentru păstrarea unei ordini.

În această lecție vom studia această dezvoltare a creștinismului dupa anul 313, concentrată în jurul marilor orașe precum Roma, Constantinopol sau Ierusalim. Totodată vom arunca o privire asupra evenimentelor mari precum sinoadele ecumenice și Marea Schismă.

Vă invităm să descărcați această lecție pentru a afla mai multe despre evoluția creștinismului, precum și despre modul de formare a primelor ramuri ale acestei religii.

După ieșirea creștinilor din clandestinitate o dată cu Edictul de la Milano al lui Constantin cel Mare și apoi prin declararea ca religie oficială a imperiului prin Teodosie cel Mare, Biserica creștină a început să se organizeze ca un sistem. În timp, s-au constituit comunități mai importante care erau grupate în jurul marilor orașe de atunci: Roma, Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Antiohia. Comunitățile creștine din aceste orașe erau numite patriarhii. Acestea aveau în subordine alte comunități mai mici numite mitropolii, urmând episcopiile și parohiile.

După perioada persecuțiilor, Biserica a trecut prin alte frământări, de ordin intern, prin confruntarea cu diversele erezii care apăreau.

Pentru ca să combată aceste erezii de-a lungul a peste 700 de ani au avut loc mai multe sinoade (cuvântul sinod vine din greacă ș...